- epiglótã
- s. f. (sil. -glo-), pl. epiglóte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
epiglótã
Look at other dictionaries:
epiglotă — EPIGLÓTĂ, epiglote, s.f. Membrană fibrocartilaginoasă aşezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghiţirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
